Alearga!

Aleargă alături de mine şi lasa
în urma ta tot ce a fost,
iubeşte alături de mine şi n-ai sa-ţi
pui intrebări fara rost.
Speranţa se naşte din setea de viaţă
si tu mă faci sa sper,
sunt umbra din cartea făra prefaţă
iar tu imi eşti reper

Si doar privirea ei mă face să zbor …

Film

Jay and Silent Bob:> Merita vazut!!!:>:>

Viata de frunza...

Nu-ţi pasă …
E toamnă. E vremea lor să moară...
Tu încă mai ai timp!

O calci! - parcă devi mai plin de viaţă! Ea a murit...
Tu încă mai ai timp!
Şi încă una, apoi o alta - le calci pe amândouă apăsat. Doar frunze, ingălbenite, prăfuite, mult prea bătrâne si pline de păcatele persoanelor ce le-au călcat.
Zâmbeşti!
Căzut pe gânduri, te-ntrebi cât timp ţi-a mai rămas...
Şi - aproape inutil - dar plin de fermitate - pe următoarea, surprinzător, o ocoleşti!
( dar nu de teamă )
Poate că-ţi pasă! Parcă n-ai vrea să le răneşti...
Şi iar zâmbeşti …
Doar frunze obosite!

Nu-ţi pasă!
E toamnă!
E vremea lor să moară!
Tu încă mai ai timp!




PS: La mine e toamna in decembrie [:))]

Daca eram...

Daca eram o luna, as fi fost decembrie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost sambata.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost seara.
Daca eram un animal marin, as fi fost delfin.
Daca eram un animal de uscat, as fi fost tigru.
Daca eram o directie, as fi fost, probabil, inainte, desi...sunt indecisa.
Daca eram o virtute, as fi fost rabdarea.
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost Joana d'Arc.
Daca eram o planeta, as fi fost Pluto.
Daca eram un lichid, as fi fost apa.
Daca eram o piatra, as fi fost cristal.
Daca eram un metal, as fi fost cupru.
Daca eram o pasare, as fi fost acvila.
Daca eram o planta, as fi fost trandafir.
Daca eram o stare a vremii, as fi fost furtuna.
Daca eram un anotimp, as fi fost toamna.
Daca eram un instrument, as fi fost chitara.
Daca eram un sentiment, as fi fost ura.
Daca eram un sunet, as fi fost clincetul unui clopot Tibetan.
Daca eram un element, as fi fost cascada.
Daca eram un cantec, as fi fost "Mad World"- Gary Jules.
Daca eram un film, as fi fost "Nightmare before Christmas"
Daca eram un serial, as fi fost "Dead like me"
Daca eram o carte, as fi fost "Sining" - Stephen King.
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost "Bella" (Twilight).
Daca eram un fel de mancare, as fi fost ciocolata.
Daca eram un oras, as fi fost Londra.
Daca eram un gust, as fi fost acru.
Daca eram o aroma, as fi fost caramel.
Daca eram o culoare, as fi fost rosu.
Daca eram o nonculoare, as fi fost negru.
Daca eram un material, as fi fost matase.
Daca eram un cuvant, as fi fost "anarhie".
Daca eram o parte a corpului, as fi fost mana.
Daca eram un drog, as fi fost morfina.
Daca eram un accesoriu, as fi fost bratara.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet.
Daca eram o materie, as fi fost literatura.
Daca eram un persomaj de desene animate, as fi fost Mandy (Billy&Mandy).
Daca eram o forma, as fi fost sfera.
Daca eram un numar, as fi fost 13.
Daca eram o masina, as fi fost Dacie.
Daca eram o haina, as fi fost "blugi".
Daca eram una din toate astea, as fi fost nimic.

Fa-o!

-> Fa-o sa dispara...
-> Ce?
-> Viata mea de acum...

Pictura din suflet...

Avea pensula,culori,hartie.Si totusi lipsea ceva.Poate imaginatia nu o ajuta prea mult,sau moleseala ce o cuprinse cu cateva zile in urma.Pictase in alte randuri masini,paduri,munti,mare,oameni,flori,castele...si o multime de lucruri care nu semnificau nimic.Era usor sa arunce niste culori pe hartie,culori ce ii reflecta starea spirituala,dar vroia ceva nou.Nici nu gandise prea mult in ultimile zile la nimic in afara de ea insasi,la sufletul ei muritor.ASTA ERA!Isi va picta sufletul.Dar ce este acela un 'suflet'?!Cum arata el?Isi imagina o camera.O camera goala,cu pereti albi,inconjurata cu ferestre mari si draperii albe de matase.Era o camera goala,foarte luminata.Trebuia sa o umple cu ceva.A desenat un bec cu o lumina extrem de puternic in mijlocul camerei.Becul nu se agata de nimic,plutea pur si simplu.In jurul lui se invartea ceva,ca niste fluturasi mici,albastrii.Acelea erau gandurile.Pe tavan pictase o inima mare de culoare visinie.A infasurat inima cu o coroana de spini si a pictat picaturi denge.A pictat undeva intr-un colt o oglinda .In imaginatia ei montase oglinzi in sufletele oamenilor si rareori ii placuse ceea ce a vazut.Dar a montat una si intr-al ei,stia ca era curat.Si toti puteau sa i-l admire.Aproape terminase.Privi tabloul,il admira,ofteaza.Lipsea ceva.Poate ar fi fost nevoie de un covor,unul pufos.L-a pictat in toate culorile curcubeului.A mai pictat si un dulap.In dulap se ascundeau lacrimile,ofurile,despartirile si cativa de 'adio' insa numai ea stia asta.Si nu avea sa deschida vreodata acel dulap.Era mai bine acum,dar tot nu eracomplet tabloul.Ezit un moment si pune iar mana pe pensula.A mai desenat in mijlocul camerei,dedesuptul becului un pat.Unul mare,cu o cuvertura tot alba si perne rosii. desenat pe pat un barbat.Unul masiv,cu parul blond si carliontat ce atarna frumos peste umeri.La marginea patului,in picioare o femeie cu parul negru ca taciunele,ondulat foarte frumos si buzele visinii si senzuale.Femeia cat si barbatul nu purtau haine.Erau goi,asa ca sufletul si mintea ei.Lasa pensula deoparte si isi sterge sudoarea transpiratiei.Isi privi opera si zambi satisfacator.
Asa da.

Versuri...

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovat
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti

A cautat si a gasit moartea

Atunci,pe cand luna lumina mormantul de marmura,furtuna paru a se reintoarce cu o violenta sporita.Impins de un fel de fascinatie,m-am apropiat de mausoleul ce se intalta acolo,destul de straniu,i-am dat ocol si am citit pe usa in stil doric aceasta inscriptie in germana:

CONTESA DOLINGEN DE GRATZ STYRIA
A cautat si a gasit moartea.

1801.

Deasupra mormantului,aparent infipt in marmura,monumentul funerar era alcatuit din mai multe blocuri de marmura.se vedea un tarus lung de fier.Pe cealalta latura descifrai aceste vorbe,gravate in caractere rusesti:
Mortii trec repede!
Totul era atat de insolit si de tainic incat putin a lipsit sa nu lesin.O idee inspaimantatoare imi trecu atunci prin cap.Era noaptea Walpurgiei.Walpurgis Nacht!
Noaptea in timpul careia mii si mii de oameni cred ca diavolul se iveste printre noi,ca mortii ies din morminte si ca toate duhurile rele de pe pamant,din vazduh si din apre si se prind in hora.Ma gaseam in locul pe care vizitiul voise sa-l evite cu orice pret,in acest sat parasit de secole.Aici fusese mormantata sinucigasa si ma gaseam singur in fata mormantului ei,neputincios.

Bram Stocker - Dracula.

Ultimele cuvinte...

Mai cânt balada azi ultima oară
şi-mi amintesc o clipă-al ei cuvânt...
Apoi închid pianul cu tristeţe
şi mă prefac că nu mai ştiu să cânt...
Mi-ai curs destul, chiar prea destul prin vene,
Ai ocolit pământul, să mă ai...
Când noaptea evada fin printre gene
Am înţeles de fapt că nu erai...

Asteptand...

Si-am crezut ca o sa vii,asa ca mi-am luat chitara si m-am asezat la mijlocul drumului cantand.Si asteptam.Suflu de om sau pulbere de praf nu trecea.A inceput sa cearna ploaia,vantul sa sufle cu putere,razele soarelui sa ma alunge.Dar am cantat mai tare,si tot mai tare.Treceau oamenii aruncandu-mi vagi priviri.Si m-au mintit.Mi-au spus ca drumul o sa fie scurt si drept.O,dar vai,a fost atat de lung si inca nu s-a terminat.M-am oprit totusi la un amurg din cantat si am pornit din nou spre poteca infinita cu chitara in spate.Ma uitam din cand in cand in apoi,insa nu te zaream.Am lasat in urma mea cate o nota ce continea un "te iubesc",sperand ca daca totusi vei ajunge pe acel drum,o vei auzi,poate o vei intelege,si vei veni.

Gaseste-mi pasii...

Gãseşte-mi paşii pe stãncile bãtrâne şi doar atunci vei şti cã am plecat ...
Nu e un joc al dragostei nebune, lipsesc demult, dar nici nu ţi-a pãsat.
Priveşte-ţi chipul în oglinda vieţii şi vezi ce-a mai rãmas din el acum,
E prea pãtat de semnele tristeţii ce-au dat nãvalã-n viaţa ta, oricum ...

Sã plângi, strigând spre cer şi sã te doarã... durerea sã ţi-o spargi de-acele stânci...
Gãseşte-mi paşii trişti din acea searã. Vei şti cã am plecat cu-adevãrat, atunci ...
Pe stânci mai sunt şi azi doar flori de gheaţã şi-i frig pe mal, ca-ntr-un castel pustiu,
Sãrutul meu ţi-ar da o nouã viaţã, dar l-ai gonit atunci şi-i prea târziu.

Gãseşte-mi paşii pe stâncile bãtrâne. Numai atunci vei şti cã am plecat.
Pãstreaz-aroma dragostei nebune ce ne-a unit, apoi, ne-a-mprãştiat...
Stai pe nisip, cerşind doar o privire. Ţi-e teamã sã mã cauţi sus, pe stânci ...
Mai crezi şi-acum cã este doar o glumã şi n-am plecat cu-adevãrat atunci ...

Dar marea mi-a rãmas prietenã bunã şi-mi va pãstra în ea secretul trist,
Te va cuprinde-n vis cu-a ei furtunã şi îţi va aminti cã mai exist.
Gãseşte-mi paşii printre stropi de gheaţã, pe-acele stânci pe care am pãşit,
Vei şti atunci cã am plecat, iubite ... şi doar atunci vei şti cât m-ai rãnit ...


Mariana Eftimie Kabbout

Apus...

Si iti amintesti cand aveam noi 18 ani...spunea ea
-...si stateam pe dig sa privim marea - spunea el-
-Da acolo ne-am cunoscut.Digul era vechi si...
-...aproape putred.
-Da.Si urmaream fiecare rasarit si...
-...apus de vara
-Da.Si odata m-ai luat si...
-...te-am dus plutind dincolo de spus si ne-am intors la rasarit.
-Da.Si ne iubeam in noptile...
-...cu luna plina,langa foc.
-Da.Si cand ploua noi...
-...alergam printre valuri
-Da.De fiecare data cand ne certam...
-...pe mare era furtuna.
-Da.Insa in ultima furtuna te-am pierdut...
-...pentru prea mult timp
-Da...ai plecat cu o corabie...
-Dar m-am intors.
-Prea tarziu
-si povestea noastra?
-Am inecat-o in mare.
-Si marea...?!
-A secat!

Adam si Eva

Si'a rezemat trupul pe pieptul lui si i'a cuprins capul cu mainile albe.El isi pierdea cumpatul simtind atingerea pielii catifelate.Narile i se umplura de mirosul corpului ei.Buzele lui o sarutau cu disperare.Fericirea il coplesea.Uita de toata lumea in imbratisarea ei.El si ea erau inceputul si sfarsitul.

Toate gandurile ii pierira si sufletul lui ramase gol in fatza ei.Numai pe ea o mai vedea,parca ar fi disparut lumea intreaga.
Se priveau.Privirile lor vorbeau.Asteptari,doruri si bucurii stravechi inviau in sufletele lor,inseninandu'le fericirea.Se cunosteau dintru inceputul-inceputurilor si cunostinta lor era pentru eternitate.
Si'au aflat numele,de'abia dupa ce,intr'o imbratisare vijelioasa,sufletele lor s'au topit intr'unul singur.Isi povesteau trecutul si povestea o intrerupeau prin sarutari care le spuneau mai mult decat toate cuvintele nascocite de mintea omeneasca.

Iata acum un atom spiritual pierzandu'si echilibrul.Cele doua principii se diferentiaza indata in doua suflete,barbat si femeie,sortite de-acum vietii materiale.Urmeaza cai diferite spre aceeasi tinta.Trebuie sa treaca prin toate planurile existente pamantesti,purtand pretutindeni dorul lor de unire.In clipa in care sufletul gol se intrupeaza,incepe viata omului.Pentru suflet e incercarea suprema.Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti.Un barbat din milioanele de barbati,doreste o singura femeie din milioanele de femei.Unul singur si una singura!Adam si Eva.Cutarea reciproca,inconstienta si irezistibila,e insusi rostul vietii omului.Pentru a inlesni cautarea se fac,se refac si se desfac toate legile si conventile morale si sociale,tot ceea ce se numeste progresul omenirii.Numai prin iubire se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituala.Iubirea aceasta este rodul divin al sufletului omenesc.Spatiul si timpul sunt piedici pe care sufletul numai treptat le poate invinge.
A saptea viata aduce de'abia fericirea unirii cu celalt suflet.De aceea a saptea moarte cuprinde revelatia.




(Din Adam si Eva)