Atunci,pe cand luna lumina mormantul de marmura,furtuna paru a se reintoarce cu o violenta sporita.Impins de un fel de fascinatie,m-am apropiat de mausoleul ce se intalta acolo,destul de straniu,i-am dat ocol si am citit pe usa in stil doric aceasta inscriptie in germana:
CONTESA DOLINGEN DE GRATZ STYRIA
A cautat si a gasit moartea.
1801.
Deasupra mormantului,aparent infipt in marmura,monumentul funerar era alcatuit din mai multe blocuri de marmura.se vedea un tarus lung de fier.Pe cealalta latura descifrai aceste vorbe,gravate in caractere rusesti:
Mortii trec repede!
Totul era atat de insolit si de tainic incat putin a lipsit sa nu lesin.O idee inspaimantatoare imi trecu atunci prin cap.Era noaptea Walpurgiei.Walpurgis Nacht!
Noaptea in timpul careia mii si mii de oameni cred ca diavolul se iveste printre noi,ca mortii ies din morminte si ca toate duhurile rele de pe pamant,din vazduh si din apre si se prind in hora.Ma gaseam in locul pe care vizitiul voise sa-l evite cu orice pret,in acest sat parasit de secole.Aici fusese mormantata sinucigasa si ma gaseam singur in fata mormantului ei,neputincios.
Bram Stocker - Dracula.
