Si iarasi ma petrec pe bratele lor, visand ca plutesc pe valurile unei mari involburate si nu stiu pe ce oare tarm ajung, sau daca voi mai ajunge.
Sunt paralela cu timpul si iubesc momentul, chiar daca voi muri maine, vor mai fi atatea momente…dar niciodata destule.
Si daca maine nu as mai fi…nu tigarile sunt de vina! Si daca tot o sa traiesc, nici de tigari nu ma opresc si chiar daca o sa ajung in iad…imi voi aprinde o tigara cu focul ce arde vesnic acolo…
